Calatoria si schimbarea locului aduc vigoare mintii -Seneca

marți, 31 august 2010

Viorica Buda – Gazda de profesie : proprietar Băile Jibou şi Pensiunea * Eden

 

Viorica Buda – Gazda de profesie 

Functie:Proprietara Bai Jibou si Pensiune „Eden”

Poate servi drept exemplu demn de urmat pentru multa lume prin drumul pe care l-a parcurs de la macaragist la proprietar de pensiune si consilier local de Jibou, din partea Partidului Social Democrat. Ea este Viorica Buda, o business-woman in toata legea...o femeie puternica si ambitioasa, ce a batatorit in viata o cale muncita, fara favoruri ale sortii. Astazi, tot mai multe femei se implica in afaceri, schimband astfel regulile jocului intr-o lume ce pana nu demult apartinea barbatilor. Insa asta nu inseamna ca ascensiunea lor este usoara. Pentru ca, de multe ori, doamnele au de infruntat prejudecati si barfe, fiind nevoite sa se lupte si cu ideile preconcepute si cu cei care spun ca o femeie nu poate reusi singura...ca musai are un barbat in spate, care o sustine din punct de vedere financiar...ca ea reprezinta doar fata vazuta a business-ului, pentru ca, mai mult ca sigur, a fost ajutata in momentul in care s-a decis sa isi deschida propria afacere. 
Ei bine, de cele mai multe ori, acestea sunt doar povesti. Iar Viorica Buda ne-a demonstrat ca se poate, afacerile reprezentand domeniul pe care l-a incercat si care i-a placut. Si-a insusit repede regulile jocului, a „prins radacini” si l-a extins, reusind cu succes sa parcurga drumul de la macaragist la proprietar de bai si pensiune. A avut nevoie doar de vointa, dorinta de a reusi si multa, multa munca. Insa nu regreta nimic, Viorica Buda fiind femeia ce si-a trait mereu viata la turatii maxime. Sclipirea... Viorica face afaceri de 20 de ani. A intrat in acest domeniu imediat dupa 90. A avut mai intai o ciupercarie, apoi si-a deschis o fabrica de lapte. S-a ocupat chiar si de distributia de uleiuri auto si industriale. Insa niciuna nu i s-a potrivit atat de bine ca administrarea pensiunii Eden si a bailor din Jibou, carora le-a dat o noua fata. Le-a cumparat in octombrie 2003, iar in iulie 2004 functionau deja. „A fost mult de lucru. Totul era in paragina. Si baile, si casutele, si tot...Era pacat de peisajul acesta frumos. Iar locul acesta mi-a placut dintotdeauna. Inca din 1978, atunci cand am venit in Jibou si am vazut casutele. Iar cu fiecare an ce trecea, degradarea era tot mai vizibila. Balariile erau tot mai mari, casutele abia se mai zareau...Iar intr-o zi am decis sa vizitez locul, de care m-am reindragostit. Si am vazut doi batranei cum stau pe o patura, in iarba pe care nimeni nu o mai cosise de ani buni. In acel moment m-am si hotarat ca trebuie sa le cumpar...ca acest loc merita transformat intr-un colt de rai. Nici macar nu banuiam atunci cat de benefica era apa. Tot ce voiam era sa transform acest mic sat de vacanta intr-unul de vis”, ne-a marturisit Viorica. Primul lucru pe care l-a facut a fost un drum la Primaria Jibou, in proprietatea careia se aflau baile. Credea ca totul va merge extrem de usor, mai ales ca de ani de zile nimeni nu se mai interesa de ele. Altfel nu ar fi ajuns in paragina. S-a inselat insa. Pentru ca brusc, din neant, au mai aparut si alti investitori cu care trebuia sa se bata. „In momentul in care le-am propus sa imi vanda baile, si administratia locala si-a adus aminte de ele. Mi-au spus ca mai sunt si alti investitori care vor sa le cumpere. Cu alte cuvinte, mi-au pus ceva bete in roate, pentru ca, de fapt, nu exista nimeni. Pana la urma am reusit. Si ma bucur, mai ales ca tot mai multa lume vine sa se bucure de beneficiile apei. 
Iar acum vreau sa dezvolt acest business cat de mult se poate”. Un colt de rai Viorica a transformat radical locul pe care l-a cumparat. Iar acum, satul de vacanta arata ca un coltisor de rai. Au aparut casute noi, ba si o pensiune, au fost plantate flori, aleile au fost reparate...totul a fost schimbat si reinnoit, tocmai pentru ca romanii care ajung la Jibou sa se bucure de beneficiile apei sulfuroase, indicata in afectiuni hepato-biliare, boli gastro-intestinale, boli de nutritie, afectiuni ginecologice, reumatismale, ale nervilor periferici, dar si in anumite dermatoze cronice. „Daca stau bine si ma gandesc, mentinerea in functiune a bailor este o aventura. Costurile sunt mari, daca ne gandim ca apa este incalzita cu gaz. Cand le-am cumparat, apa se incalzea cu ajutorul unei locomotive cu abur, la care insa am renuntat. Imi pare rau doar ca nu am transformat-o intr-o piesa de muzeu”, glumeste Viorica. „Dar sunt multumita. Este o afacere ce mi se potriveste ca o manusa, insa vreau sa o exploatez la maxim, indiferent cat ma costa. Daca pensiunea mea are trei margarete, atunci si serviciile sa fie de trei margarete...nu de doua si jumatate. Vreau sa promovez un turism de calitate, iar oamenii sa fie multumiti nu doar de calitatea serviciilor, ci si de pret”, ne-a marturisit Viorica Buda, care a invatat deja o lectie importanta. „Succesul afacerii si multumirea vizitatorului stau in colaborarea oamenilor care lucreaza in industria turismului. Si mai trebuie sa ai si nervi de otel. De obicei, toata lumea vrea altceva in acelasi timp. Iar tu, ca proprietar de pensiune, trebuie sa stii sa ii asculti pe fiecare in parte, pentru ca altfel risti ca oamenii sa nu mai revina. La fel e si cu respectul fata de clienti, conditie obligatorie in acest gen de afaceri. In momentul cand intra omul pe poarta ta, trebuie sa fii cat mai placut, sa il primesti cu zambetul pe fata, sa fii o gazda buna si primitoare. Cand iti vine un turist in pensiune, sa-l respecti. Altfel nu merge”. 
Si pentru ca are o locatie de vis, cu un peisaj superb, Viorica gazduieste si petreceri, de la nunti si botezuri, pana la zile de nastere. „Organizam orice si ne descurcam in orice situatie. Am reusit sa pun pe picioare si o echipa cu care lucrez. Niste copii minunati – cei mai buni din Jibou, zic eu. Iar impreuna punem la cale evenimente de vis. Si, spre marea noastra bucurie si satisfactie, oamenilor le place si revin la Eden ori de cate ori au ocazia. Ba mai mult, ne recomanda si altora”. Vise pe bani europeni Acum, Viorica vrea sa isi extinda business-ul cu bani europeni, chiar daca prima incercare de acest gen i-a lasat un gust amar. „Cand m-am decis sa construiesc pensiunea, am depus un proiect pe SAPARD...primul proiect de acest gen din Salaj. Ei bine, acest lucru nu a fost de bun augur pentru mine, pentru ca am fost cobaiul tuturor. Totul a mers bine, proiectul a fost declarat castigator, am primit banii, care insa mi-au fost luati inapoi. De ce? Din cauza birocratiei. Nu am reusit sa obtin toate autorizatiile la timp. Am fost extrem de dezamagita. Insa am mers mai departe. Iar acum, am hotarat sa mai incerc o data. Asa ca am depus un nou proiect. Poate voi avea mai mult noroc. Vreau sa fac ceva frumos aici...asa cum am facut si cu baile. Nimeni nu intelegea ce vreau. Si nimeni nu a crezut ca voi reusi. Poate de aceea, multi au fost tare surprinsi cand au vazut rezultatele”. Acum, Viorica viseaza la o piscina, la un hotel micut si cochet, la multe flori, dar si la un gazon. „Vreau sa fac o piscina eleganta cu panouri solare si un mic hotel cu 14 camere. Plus amenajari exterioare – gazon, flori, parcari, alei...asta vreau”.
De la afaceri, la politica Viorica Buda nu s-a multumit doar cu statutul de femeie de afaceri. A vrut sa se implice si mai mult in viata comunitatii, asa ca a intrat in politica. In PSD. Iar de doi ani este si consilier local. „Sunt social-democrata de cand ma stiu. Ii iubesc pe Nastase si Iliescu pentru inteligenta lor, iar pe Ponta il admir. Si nu as pleca niciodata din PSD, chiar daca toata lumea ar alege un alt partid. Asta e structura mea. Acesta este felul meu de-a fi. Nu merg pe ideea ca doar eu trebuie sa am si altii nu. Dimpotriva. Cred ca toti meritam sa traim mai bine. Mereu le spun angajatilor mei ca eu nu pot merge mai departe fara ei, asa cum nici ei nu pot fara mine. Am intrat in politica fara niciun interes ascuns...fara nevoia de a fi recompensata in vreun fel, pentru ca nu ma dau in vant dupa functii. Din pacate, sunt o idealista si cred ca toti sunt ca mine. Dovada ca sunt consilier local la primul mandat. Si asta pentru ca am vrut sa ma implic mai mult in viata comunitatii. Cred ca asta este o problema civica si toti ar trebui sa ne implicam mai mult. E adevarat insa ca m-am ocupat de toate campaniile electorale. Si mi-a placut fiecare clipa. Si sunt suficient de directa pentru a le spune tuturor ce am de spus. Fara povesti si fara ocolisuri...dar si fara suparare. Asa sunt eu. Ori de cate ori constat ca lucrurile nu merg asa cum trebuie in Jibou, spun in sedintele de Consiliu Local. Si impreuna incercam sa rezolvam cat mai multe probleme”, ne-a marturisit Viorica. Amintiri Spre deosebire de alte doamne cu pasiuni ceva mai feminine, Vioricai ii plac...masinile si utilajele. Reminiscente din vremea in care era macaragist. Singura femeie macaragist din aceste locuri. „Mi-a placut tare mult meseria asta. Am fost mandra ca am construit blocuri...ca am lasat ceva in urma mea. Iar uneori simteam ca macaraua e prea lenta pentru mine. Au fost niste vremuri teribile...eram singura femeie macaragist...toata lumea ma cunostea, mai ales ca am reusit performanta de a si rasturna o macara. Si acum imi plac utilajele, masinile si constructiile. Am o inclinatie catre ele...S-a terminat insa santierul, blocurile pentru jibouani erau gata, asa ca am renuntat dupa vreo patru ani. Si m-am angajat in depou”. Despre iubire Cu toate ca a ales sa ramana o femeie libera, fara obligatii fata de un sot, Viorica a recunoscut ca de-a lungul anilor a iubit mult si pasional...si inca mai iubeste. In urma cu ceva anisori si-a intalnit sufletul pereche, alaturi de care este tare fericita, chiar daca relatia nu a fost oficializata inca. Insa niciodata nu e prea tarziu. „Eu am ales sa imi traiesc asa viata. Am crezut si inca mai cred ca am facut cea mai buna alegere. Nu am mers niciodata nici pe ideea de a face copii doar de dragul de a arata lumii ca si eu pot. Gandesc altfel cand vine vorba despre astfel de lucruri. Insa nu am fost niciodata singura. Mereu am iubit. Iar de vreo 10 ani, mi-am intalnit sufletul pereche. Si de atunci ma reindragostesc de el in fiecare zi. Suntem fericiti impreuna. Avem o relatie deosebita...ne iubim si ne respectam. Mai ales ca atunci simt ca dau totul...sunt o fire patimasa din toate punctele de vedere”. Un gand pentru cei dragi Fire extrem de activa, Viorica nu are niciun fel de regrete. Singurele ei pareri de rau sunt legate doar de timp...ca trece mult prea repede. De altfel, cei care o cunosc se mira cum de le reuseste pe toate fata asta, coplesita si de serviciu, si de alte diverse activitati, pe care le ia intotdeauna in serios. Probabil, cheia secretului este insusi caracterul ei dinamic si pragmatic. 
De fapt, 20 de minute ii sunt suficiente pentru a pune la cale un plan-uragan si a-i face pe cei din jur sa il accepte, si la fel de repede sa-l puna in practica. „Asa sunt eu...o fire extrem de activa. Imi place sa fac totul singura, desi sunt constienta ca, uneori, e imposibil. Insa viata m-a mai invatat ceva...ca nimic nu e mai presus decat oamenii, iar succesul vine doar atunci cand inveti sa nu mai fii egoist! Iar daca am reusit sa las ceva in urma, e pentru ca am avut alaturi de mine oameni dragi care m-au sprijinit...oameni alaturi de care am muncit cot la cot si carora le multumesc. La ce mi-ar mai folosi tot ce am, daca nu as fi inconjurata de oameni?”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu